Parffy Jurnal

Ea trece

prin ochii lucioşi, negrii
care privesc fix
cerul.
Locuieşte în spaţii gri
spaţii verticale ca nişte coşuri de fum

Ea are toate noanţele nopţii
un telefon demodat
care ucide vise

O voi picta astăzi cu negru
cu tuşe aspre în cărbune
goală, în mijlocul soarelui.

zîmbim,
ne luăm de mînă şi stăm aşa...

E întuneric, praf,
şi ne învîrtim
în sensuri opuse.

Respirăm dimineţa,
o tragem disperaţi pe nas...

Speriaţi
sărim din pasărea visului.

Ne privim indecişi...

întunericul unei alte zile.