Sunt un sălbatic, crestatură pe ţeava pistolului, mă dau şi eu după glonţ, îmi accept soarta, inerţia, stau şi privesc pe gaură... mortul de la capătul ţevii... v-am spus eu... am ochi pentru tot, am ambiţie, da... nu sunt un criminal... nu sunt ceea ce vă imaginaţi... am o funcţie statică, inerţială, mai bine mă facea mama pro-ie-ctil, era mai simplu. Da... acum eram departe... nici chiar aşa departe ca un glonte fără ţintă ... da eram. Acum... mă mulţumesc cu geamatul care se aude, din cine ştie cine... Da... Sunt un pocnet ciudat, îmi zice Parffy... sunt fară scrupule, sunt rău, sunt... pe urmele tale negre de fum!
Etichete: poezie
Postare mai nouă Postare mai veche Pagina de pornire
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)




0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu