Personaje: Bărbatul necunoscut
Erica
Ex-ul
Dealarul
Personajul verde: La începutul fiecărei scene un personaj îmbrăcat în verde apare dintr-o parte în alta a scenei fumînd dintr-o tigară. Dansează – adaptat la tema scenei respective. Cînd afișează un aer de măscărici, cînd e tris, demonic, cînd e fericit și extaziat – muzică... În tot acest timp celelate personaje rămîn împietrite în poziții nefirești. Personajul verde trece printre ele se joacă cu ele, le sufla fum în față... etc... apoi dispare la fel de misterios.
Scena 1.
Personajul verde intră asemenea unui detectiv cu pălăria trasă pe ochi. Prin fum se văd cele două personaje. Număr de pantomimă, muzică...
O ușă, un bărbat este întins în dreptul ei. Un apartament oarecare. Erica- o tînără găsește în fața ușii un necunoscut. Constata că acesta este lovit la cap. Îl ajută și îl duce la ea în apartament. Bărbatul este amnezic.
Erica: Auăleu! (privește speriată în jur, face cîțiva pași cuprinsă de spaimă) Domnule sunteți bine? Asta îmi mai trebuie acum. (Îl împinge de cap cu un deget. Se retrage temătoare.) Sunteți în regulă? (Necunoscutul se trezește.) Vă e rău? Știți asta e ușa mea și... (scoate cheile și le scutură) Aș vrea să... Da... ce-ați pățit?
Necunoscutul: A... Unde sunt?
Erica: În fața ușiii mele. Îmi blocați intrarea...
Necunoscutul: Vă cunosc? Ce zonă e asta?
Erica: Sunteți în centru.
Necunoscutul: Centru? aha... (dă să se ridice dar nu reușește.)
Erica: Stați să vă ajut... (îl prinde de o mînă și îl ridică observa că e lovit la cap și săngerează.) Centru... Strada Cuza Vodă.
Necunoscutul: (Confuz) Aha... Cuza Vodă... Și...
Erica: Și sîngerați...
Bărbatul duce mîna la frunte și dă de sînge.
Necunoscutul: Sînge?!
Erica: Vai... haideți în casă cred că ați căzut sau poate v-a lovit cineva. Am să sun la urgențe.
Necunoscutul: Da... da... nu îmi amintesc nimic...
Cei doi intră în apartament. Bărbatul se intinde pe un fotoliu.
Erica: Vă aduc un prosop imediat... (aduce prosopul apoi caută în geanta telefonul mobil.
Necunoscutul: Stați, nu e nevoie... Nu am decît o mică amețeală...
Erica: Totuși nu ar fi mai bine să vă vadă un medic?
Necunoscutul: Cuza Vodă...
Erica: Cum vă numiți?
Necunoscutul: A... Pai... Numele meu....da...
Erica: (nerăbdătoare, așteptînd cu telefonul în mînă) Da...
Necunoscutul: Nu îmi amintesc.
Erica: Of... da...Da ați fost lovit bine nu glumă... Acum ce facem?
Necunoscutul: Nu știu? Eu...Îmi pare rău de deranj dar... Mai bine nu sunați... e deja prea mult...
Erica: Căutați în haine poate aveți vreun document la dumneavoastră.
Necunoscutul: O da... Cum de nu m-am gîndit. (scotocește prin buzunare.)
Un bilet de tramvai, o bomboană, asta ce e... (scoate un ziar împăturit) aha...
Erica: Mai căutați... Poate aveți noroc...
Necunoscutul: Aasta e tot... A... și asta. (scoate o brichetă pe care o aprinde.)
Erica: N-am rezolvat nimic. Asta e tot?
Necunoscutul: Tot...
Erica: Încurcată treabă... Se așează pe un scaun. Vreți un ceai?
Necunoscutul: Da...
Erica: De care?
Necunoscutul: Nu știu... Nici nu știu dacă beau ceai...
Erica: A.. da, da... Fructe de pădure... Asta e cel mai bun... Poate vă revine memoria...
(se duce să prepare un ceai discuția continua de la distantă)
Necunoscutul: O da... Am senzația de ceva verde...
Erica: Adică cum?
Necunoscutul: O lumină verde... și un zgomot puternic... asta e tot ce îmi amintesc...
Erica: Frumoase amintiri nu?
Necunoscutul: Nu prea...
Erica: Da altceva mai țineți minte? Sunteți căsătorit, aveți copii? Ce meserie aveți?
Necunoscutul: Nu știu!
Erica: Uitațivă pe degetul inelar de la mîna stîngă... aveți verighetă sau nu?
Necunoscutul: Nu!
Erica: (vine cu ceaiul) Mda... Sunteți bun de însurat atunci... Poftim... e fierbinte...
Necunoscutul: Mulțumesc...
Erica: Erica... (îi întinde mîna)
Necunoscutul: Mi-ar face plăcere să vă spun cum mă cheamă dar...
Erica: Știu... Nu vă faceți griji...O să vă amintiți dumneavoastră... E ceva temporar cred...
Necunoscutul: Sper...
Scena 2.
Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...
Se aude soneria. Bătai în ușă.
Ex-ul: Deschide...! Sunt asasinul de ocazie! Am o pizza mare, mare, mare!
Necunoscutul: Ați făcut comnadă de pizza?
Erica: Nu. Of ... asta mai lipsea...
Necunoscutul: Atunci poate e o greșeală....
Erica: Nu e nici o greșeală...
Necunoscutul: Poate ar fi mai bine să plec...Și așa am abuzat de bunavoința...
Erica: Nu! Nu, nu, nu ... Chiar vă rog să rămîneți... E fostul meu prieten și... (strigă către ușă)
Ți-am spus să nu mă mai cauți.(către bărbat) nu îțelege deloc...
Necunoscutul: E un tip agresiv?!
Erica: Nici pomeneală doar gura e de el...
(Către ușă) Sunt cu cineva... te rog să mă lași în pace!
Ex-ul: Cu cine ești... deschide imediat ușa...
Erica: Pleacă altfel am să-l pun să te bată...
Necunoscutul: Doamnă eu nu știu...dar...
Erica: Știu... dumneavoastră nu știți nimic...
Ex-ul: Ești o mincinoasă. Nu e nimeni la tine. Hai deschide... Am o pizza mare... De împăcare...
Erica: Vrei să-l pun să-ți vorbească... E halterofil...
Necunoscutul: E jenant vă rog... Eu nu știu...
Erica: (îi face semn să tacă)
Ex-ul: Ha.. Ha.... (monosilabic)
Erica: Ha... ha. O sa-ți rupă oasele dacă nu mă lași în pace.
Richard!
Ex-ul: Ha!... alt nume nu puteai găsi....
Erica: (îi face semn bărbatului) Spune-i să plece.
Necunoscutul: Richard?
Erica: Eu v-am ajutat...acum e rîndul dumneavoastră....(catre Ex) Da Richard!
Ex-ul: Inimă de leu..Nu? Nu e nimeni la tine și chiar dacă ar fi habar nu ai cum îl cheamă. Inventezi totul...Eri... Parcă nu te-aș ști... Hai deschide să lăsăm gluma... Chiar vreau să mă împac cu tine...
Necunoscutul: Are dreptate...
Erica: Vă rog chiar am terminat-o cu individul ăsta.... spuneți pleacă derbedeule...E fricos... o să plece imediat.
Necunoscutul: Bine... Așa să fie... (Către ușă) Auzi.... Derbedeule... Pleacă pînă nu e prea tîrziu... Nici nu știi cu cine ai de aface! Clar.. și să nu te mai prind că o deranjezi pe Eri că ai dat de belea. Clar ginerică!
Ex-ul: Ihî..hî... Sunteți cumva domnul Richard?
Necunoscutul: Da! Ce... N-ai plecat încă... Vrei să deschid ușa ca să te conving... Binee......
(se aud pași Ex-ul fuge pe scări) Gata s-a rezolvat...
Erica: Daca ar fi așa de simplu și la dumneavoastră....Apropo...v-ați mai amintit ceva?
Necunoscutul: Pai nu prea....Doar că verdele ală îmi pare că acum e puțin spre albastru...
Erica: Mda... neconcludent... Oricum vă mulțumesc din suflet... Fostul meu prieten era o adevărată pacoste... Nici nu vreți să știți. Sau poate să vă povestesc?
Necunoscutul: Mie mi-a părut un tip de treabă... după voce vreau sa zic...
Erica: Ei... E un laș...
Necunoscutul: Ce-i drept cam fricos...
Erica: Un neajutorat...
Necunoscutul: Totuși vă mai iubește ?
Erica: Pf... Da de unde... Sunt doar un moft... Mai vreți ceai?
Necunoscutul: Dacă nu vă deranjează....
Erica: (în timp ce se duce după ibric) E bun nu-i așa? Fructele de pădure conțin o groază de vitamine.
Necunoscutul: Da...nici nu știam că îmi plac așa de mult... (deschide ziarul) Auziți.. Este vre-un apartament de vînzare în blocul acesta sau poate de închiriat?
Erica: De ce?
Necunoscutul: Paginile din ziar sunt doar anunțuri imobiliare...
Erica: Asta e! Eu am dat un anunț în căutarea unui coleg de apartament... acum două luni... Așa l-am cunoscut pe ex-ul...
Necunoscutul: Aaaa.... înțeleg... Totuși e cam vechi anunțul dumitale... nu cred să mai fie...
Erica: I-a dați să văd...(rasfoiește, urmărește atentă anunțurile) Nu e ! Păcat... Era un anunț frumos conceput... Domnișoară singură.... caut coleg sau colegă pentru a împărți singurătatea sau cam așa ceva....hîm... am uitat...
Vedeți toată lumea mai uită....
Necunoscutul: Nu și numele și... adresa... Și nici de unde vine... adică... Unde o să mă duc eu acum... Încotro... La dumneavoastră am stat deja prea mult... Și... să știți că m-ați ajutat enorm... Și vă mulțumesc.
Erica: (îngîndurată) Da e o problemă... Eu din tot sufletul v-am ajutat să știți... Mai vreți ceai?
Scena 3.
Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...
Se aud bătăi în ușă.
Erica: (se îndreaptă spre ușă) Nu se poate... Ăsta crede că aici e ca la nebuni... lașul asta nu se lasă convins... Am să-i deschid...(deschide ușa). Gata puișor acum ai să dai ochii cu mine și... (speriată dă să închidă ușa. Un picior o blochează.)
Dealerul: A trecut ceva vreme duduie. Văd că v-ați dat lovită. Nu e frumos... nu e frumos deloc...
Necunoscutul: E totul în regulă?
Erica: Da! E un vecin nu e nici o problemă vin imediat.
Dealerul: Un vecin... bună gluma... Cine e la dumneata tăticul?
Erica: Un nou coleg de cameră? Richard... E fost halterofil...
Dealerul: Aha... Știți că mai aveți niște restanțe de la mariana... (marihuana). Nu ați achitat cam de multișor... Iar întîrzierile nu sunt tolerate... V-am spus de la început... Acum prețul s-a dublat și termenul e mîine la ora 13... Nici mai mult nici mai puțin.13 fix. Știți ce se poate întîmpla... dacă...
Erica: V-am spus m-am lăsat de treburile aste... și banii o să îi aveți pînă mîine.
Dealerul: Acuma nimic, nimic... Nici un bănuț... Poate vreți o țigară... intră în costul total...
Erica: M-am lăsat...Gata... acum vă rog să mă lăsați în pace...
Dealerul: Păcat...
Necunoscutul: (aprinde bricheta în mod repetat) Fumez? (Își miroase hainele mîiinile.) Nu fumez! Atunci ce fac cu ea... Domnișoară... Eu cred că am să plec... Nu vreau să vă rețin din treburile dumneavoastră.
Dealarul: O... ați trecut la alt nivel... Se pare că vă merge bine cu domnii generoși... Poate îmi faceți și mie o planificare....
Erica: Greșit... Niciodată. Acum vă rog să mă lăsați în pace... Am să achit mîine și sper să nu ne mai vedem...
Dealarul: Mîine 13 fix... Ding-dong.... Altfel...
Erica: (închide ușa după dealar) Gata! Vecinul asta e un insistent... Cred ca mă place...
Necunoscutul: Nu fumez!
Erica: Ce? Ați tras cu urechea...
Necunoscutul: Nu... Hainele nu miros a fum și totuși am o brichetă....
Erica: Apropo... Niște bani nu aveți?
Necunoscutul: Scoate din buzunar un pumn de fise... Aștia-s toți... Vii las dumneavoastră dacă aveți nevoie...
Erica: Am nevoie de 3 mii pînă mîine... Vii dau înapoi în două luni...Îi sunt datoare vecinului... E ... o datorie veche... foarte veche și...
Necunoscutul: Cu mare plăcere... dacă mă ajutați să aflu cine sunt... și unde locuiesc...
Erica: Serios.... Chiar mă puteți ajuta?
Necunoscutul: Desigur de ce nu? Pentru cîte ați făcut pentru mine...Trei mii nu e așa mult... Doar ajutați-mă să îmi amintesc cine sunt.
Erica: O ho... și încă cum... Aveți oare atîția bani...
Necunoscutul: Mda... Chiar am senzația că am banii ăștia...Doar să-mi amintesc ce și cum și...
Erica: Sigur, sigur... Cine sunteți e cel mai important lucru. Numele... Să vedem cum facem... să ne concentrăm... Să tragem adînc aer în piept, să închidem ochii să dăm ceasul înapoi cu 24 de ore.... Gata acum deschideți ochii... ce vedeți?
Necunoscutul: Pe dumneavoastră.
Erica: Cum... nu vedeți nimic din urmă... Repetăm! Inspirați... Ochii... așa.... Acum numărați de la zece la unu.
Necunoscutul: nouă. opt, șapte... șase, cinci, patru, trei, doi, unu...
Erica: Ei?
Necunoscutul: Doar verde... A... stați așa.... Parcă îmi amintesc... se aud niște tramvaie... și... cineva strigă...
Erica: Ce strigă?
Necunoscutul: E absurd... De unde știți tehnica asta de aducere aminte...
Erica: Discovery...
Necunoscutul: Nu cumva ați citit și în presă...
Erica: Nu cumpăr ziare poate pe net...
Necunoscutul: Sunt și filme pe tema asta... poate de acolo...
Erica: Hei!... Domnule... dumneavoastră v-ați pierdut memoria nu eu!
Necunoscutul: Cîți ani aveți? Păreți foarte tînără...
Erica: Hei...Hei... Ce-i asta... Îmi faceți ochi dulci...
Necunoscutul: Ei asta-i... Poate așa îmi revine memoria? Întrebări și răspunsuri....
Erica: Douăș-doi!
Necunoscutul: Mie cît îmi dați?
Erica: A... păi sunteți bătrîn... treișcinci, treișapte... cam pe-aici...
Necunoscutul: Bine-ar fi...Firar să fie...
Erica: Nu e bine! Așa n-o să vă amintiți nimic... Hai să facem așa. Eu vă pun întrebări și dumneavoastră răspundeți. Ok!
Necunoscutul: Bine!
Erica: Sunteți din Iași? Ați facut liceul la...
Necunoscutul: La...
Erica: Ce culoare avea gardul liceului?
Necunoscutul: Gardul... a... verde?
Erica: Sunteți sigur că era verde?
Necunoscutul: Nu!
Erica: Altceva... Aveți o mașină? Ce culoare are?
Necunoscutul: Cred că am cred că știu să conduc... și mai cred că adică sunt sigur că e de culoare verde...
Erica: Verde... (în același timp)
Necunoscutul: Da verde... Sigur. De asta sunt absolut sigur și nu e mică deloc mașina asta... are patru portiere și farurile sunt rotunde... Cîte doua pe fiecare parte...
Erica: Of... (deznădăjduită) Sigur puteți să îmi faceți rost de trei mii pînă mîine la 13?
Necunoscutul: Nu știu... Dar nu fiți tristă... Vedeți am făcut progrese... am mașină, sunt din Iași...am făcut liceul... și ...
Erica: Mi-e foame... n-ați vrea să mîncăm ceva? Vă plac ouăle?
Necunoscutul: Da...
Erica: Da?! Mie nu!
Necunoscutul: Dacă stau bine să mă gîndesc nici mie...
Erica: Am glumit...Oricum nu am nimic altceva... Omletă sau... ochiuri...
Necunoscutul: Omletă....
Erica: Bine... Am să vă fac două ochiuri... Poate o să vedeți mai bine de unde veniți și încotro vă îndreptați.
Necunoscutul: Parcă toate drumurile duc la Roma Nu?
Erica: Nu chiar toate... Unul duce la apartamentul 28 de pe Strada Cuza Vodă.
Necunoscutul: Aha...
Erica: Aici stau, aici ați nimerit...
Necunoscutul: Am fost atras într-o gaură neagră...
Erica: Cam așa ceva...
Necunoscutul: Așa se pare...
Scena 4.
Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...
Necunoscutul: E cam tîrziu. Ar trebui să plec... Vine noaptea.
Erica: Da...
Necunoscutul: Oare cum să vă mulțumesc...
Erica: Nu știu... Trebuie?
Necunoscutul: Dumneavoastră ce credeți? V-am necăjit toată după-amiaza...
Erica: N-a fost nici un deranj... Chiar mi-a făcut plăcere să vă cunosc.
Necunoscutul: Multumesc... Mă gîndesc la ce-o să faceți cu vecinul cel neprietenos..
Erica: O să văd eu... am să-l amîn cumva.
Necunoscutul: Se poate?
Erica: Sper...
Necunoscutul: N-am să vă las... O să-i vorbesc chiar eu... O să înțeleagă... Am să-l rog să treacă datoria pe numele meu...
Erica: Pe care nume?
Necunoscutul: Richard desigur... (ridică din brațe) Fost halterofil...
Erica: Glumiți... Mai bine ați rămîne... Și așa nu aveți unde vă duce... O să dormiți la mine... Dimineață sigur o să vă amintiți mai mult. Poate o să vă caute cineva... Cine știe cîte poate să aducă ziua de mîine...
Necunoscutul: Oare...
Erica: Da... rămîneți la mine. O să vedeți... o să fie bine... Și așa nu îmi place să dorm singură... Nu îmi place deloc. (îl prinde de mînă) Chiar vă rog...
Necunoscutul: Bine...
Scena 5.
Personajul verde: număr de pantomimă, muzică, fum...
Cei doi stau în pat. Vorbesc.
Erica: Vă mai doare capul?
Necunoscutul: Nu. Am așa o vagă senzație de...
Erica: Verde... știu
Necunoscutul: Nu... De liniște. Mă simt ca un nou născut. Parcă aș descoperi acum lumea...
Erica: Nu vă e frică?
Necunoscutul: De ce?
Erica: De necunoscut.
Necunoscutul: Oarecum... Tot ce îmi doresc este să mă regăsesc. Asta implică o oarecare temere. Cine știe ce fel de om sunt. Aș putea fi un profesor sau un avocat. La fel de bine pot fi și un muncitor la vreo fabrică de bere sau poate nici nu lucrez...
Erica: Dacă sunteți un bișnițar sau mai rău un violator... un criminal în serie!
Necunoscutul: Sunt în pat cu dumneavoastră...
Erica: O... da...
Necunoscutul: Dacă nici nu exist?
Erica: (îl pipaie) Existați!
Necunoscutul: Vecinul ăsta al dumneavoastră nu e chiar un vecin așa e?
Erica: Da... Nu e... Am avut probleme cu drogurile. Dar m-am lăsat. Cîteva țigări cu marihuana la o petrecere acum cîteva luni... Niște prietene cam libertine... Apoi mi s-au terminat banii am luat pe datorie... A mai fost și ex-ul...
Necunoscutul: Și el tot cu...?
Erica: Și el... anturajul...
Necunoscutul: Dacă sunt polițist!
Erica: (pufnește, îl privește în ochi) Nea... n-aveți ochi albaștrii.
Necunoscutul: Văd că vă pricepeți... Atunci nu sunt polițist... Poate lucrez la CFR. (imită zgomotul făcut de tren) Tu.. tu!
Erica: (bine dispusă) Încetați cu prostiile. Haideți... să dormim.
Necunoscutul: Haidem...
Erica: Auziți!
Necunoscutul: Aud... aud...
Erica: Ce-ați spune dacă m-aș îndrăgostit de dumneavoastră?
Necunoscutul: Ați risca așa mult? Habar nu aveți cu cine vă încurcați? Nu știți nimic despre mine.
Erica: Mare lucru... Parcă dumneavoastră știți ceva...
Necunoscutul: Știu?
Erica: Ce?
Necunoscutul: Că trecutul mi-e verde iar viitorul e roz!
Erica: Deci ați risca și dumneavoastră puțină dragoste..
Necunoscutul: Doar puțină... aș risca totul pentru puțină dragoste...
Erica: (se ridică brusc în capul oaselor) Stați așa... Dacă sunteți...Hîm... Dacă nu vă plac femeile...
Necunoscutul: Atunci credeți că mi-aș dori atît de tare să vă sărut?
Erica: Chiar vreți să faceți... asta...
Necunoscutul: Sunt lîngă dumneavoastră, am transpirat tot, îmi puneți niște întrebări năucitoare, mirosiți așa de frumos și ați făcut atîte pentru mine și pe deasupra nu...
Erica: (Se ridică și se așează deasupra lui) Eu am să stau deasupra! Nu îmi pasă cine sunteți.. nu îmi pasă deloc! (cei doi se sărută, scenă de amor)
Scena 6.
Dimineța...
Necunoscutul: asemenea personajului îmbrăcat în verde... merge dezorientat prin cameră... număr de pantomimă, muzică, fum...iese din scenă
Personajul verde: Domnișoară?
Erica: (somnoroasă) Da... (sare speriată din pat, isteric) Unde sunt? Cine ești? Cum de am ajuns aici?
Personajul verde: O ho...! Ușurel Ați dormit cu mine în pat?
Erica: Eu? Cine sunt...eu...
Personajul verde: Chiar așa... Am băut aseară împreună? De obicei nu aduc femei în pat...
Erica: Domne Dumnezeule sunt într-o casă străină...
Personajul verde: E pentru prima oară domnișoară? Sau poate doamnă?
Erica: Cine sunteți nu vă recunosc...
Personajul verde: Nu mai țineți minte nimic? Ați uitat tot? Aveți o memorie cam... mm... scurtă...
Erica: M-ați violat?
Personajul verde: Am făcut dragoste... cel puțin așa mi se pare...
Erica: Vi se pare?
Personajul verde: Uneori visez cam ciudat...
Erica: Asta e prea mult pentru mine... Unde îmi sunt pantofii... geanta. Și unde mă aflu...
Personajul verde: Strada Cuza Vodă numărul 28.
Erica: Unde?!
Personajul verde: În centru...
Erica: În centru cui?
Personajul verde: Orașului! Ați visat și dumneavoastră... colorat? Se mai întîmplă de la ... știți dumneavoastră... ce...
Erica: Așadar... Sunt în casa dumitale. Nu știu cum am ajun aici... Sunt cu un necunoscut... care pretinde că... am fost împreună.
Personajul verde: Richard.
Erica: ... că nu îmi amintesc absolut nimic...
Personajul verde: Nu-i așa că e ciudat? Nu aveți un deja vu?
Erica: Deja e prea mult! Vreau lucrurile mele trebuie să plec imediat de aici!
Personajul verde: Și unde o să vă duceți?
Erica: Oriunde...
Personajul verde: Bine...Era și timpul. Și așa nu-mi amintesc mai nimic.
Erica parăsește camera. Personajul verde umblă nauc prin cameră scoate de sub pat o cutie de unde scoate o seringă. Își injectează droguri.
Cortina
Yahoo Messenger
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu